Ce este și cum se manifestă un șoc anafilactic?
Cea mai severă formă de reacție alergică acută este reprezentată de șocul anafilactic. Persoanele în cauză pot dezvolta reacții alergice puternice la diverse alimente, la veninul anumitor insecte, precum și la unele medicamente sau la alte substanțe. Inflamarea mucoaselor și colapsul cardiovascular sunt manifestări care pot fi letale și care necesită tratament imediat.
Simptomele unui șoc anafilactic
În cazul unei reacții de tip anafilactic, la câteva minute după contactul cu alergenul (ca de exemplu, după înțepătura de viespe) se produce inflamarea mucoasei buzelor, a limbii și a căilor respiratorii.
Manifestările cuprind răgușeala, dispneea, tusea, sunetele care apar în timpul respirației, respirația șuierătoare, ralurile, respirația grea sau gâfâielile.
La nivelul feței se observă inițial, cel mai adesea, un fenomen de înroșire, după care pot apărea paloarea și cianoza (colorarea albastră a tegumentelor).
Alte simptome frecvente sunt pruritul și erupțiile cutanate. Se pot inflama, de asemenea, mâinile și picioarele. Apar senzația de greață, vărsăturile, crampele abdominale.
Situația dramatică mai poate fi adeseori însoțită și de dureri de cap și de stări anxioase.
Ce putem să facem pentru a reduce riscul de șoc anafilactic la copii?
Educatorii și profesorii trebuie neapărat informați cu privire la eventualele alergii puternice ale copiilor aflați la vârsta preșcolară sau școlară.
Ce măsuri putem lua pentru a reduce riscul unui șoc anafilactic viitor?
Reevaluări
În situația în care persoana tratată prezenta anterior și o colonizare cu Candida, se recomandă o primă reevaluare la 6-8 săptămâni după finalizarea primului ciclu de tratament.
Reevaluările realizate la un interval scurt de timp mai sunt indicate și în cazurile în care trebuie clarificate anumite reacții la substanțe noi sau la alimente reintroduse.
În cadrul acestor reevaluări, se verifică în mod curent și situația acumulărilor de toxine, a eventualelor deficite sau infecții acute, precum și starea florei intestinale și medicația.
Reevaluările ulterioare, cu rol de prevenție, se efectuează adesea la un interval de 6 luni.
Măsuri complementare
Atunci când copiii contractează infecții banale, sistemul lor imunitar trebuie să fie lăsat să se deprindă cu gestionarea virusurilor și bacteriilor.
Febra este o reacție de apărare perfect normală și nu ar trebui combătută imediat cu medicamente antitermice.
Nu de puține ori se poate constata că, după ce își revin din infecții remise de la sine, copiii trec printr-o fază de dezvoltare mai accelerată.
Timpul a devenit însă o resursă foarte prețioasă în zilele noastre, așa încât se întâmplă frecvent să nu li lase timp copiilor să se vindece de la sine.
Infecția acută are o perioadă de incubație în care se manifestă primele simptome ale afecțiunii, o fază acută a bolii și o perioadă de convalescență, toate putând dura în total trei până la șase săptămâni.
Fiecare etapă are importanța ei în reglarea proceselor fiziologice și, în primul rând, a sistemului imunitar.
Infecțiile acute de natură virală, însoțite de stări de febrilitate, se vindecă de obicei repede, în 7-10 zile.
În cazul acestora este adesea suficient să se amelioreze simptomele prin metode blânde, ca, de exemplu, cu ajutorul compreselor aplicate pe gambe, cu sirop de tuse și inhalații.
Totuși, pe parcursul afecțiunii ar trebui consultat și un medic.
De remedii puternice este nevoie doar în cazul evoluțiilor severe, atunci când trebuie preîntâmpinate complicațiile.